Un amical de lux castigat

Ziua a inceput cu o nota de scepticism. Nu prea imi suradea ideea ca Steaua va juca a nu stiu cata-lea meci pe anul asta tot sub amenintarea ploii si al vremii furtunoase. La stadion am ajuns pe la 17.30 si deja lumea era stransa prin berariile si terasele din imprejurimi, semn ca aproape toata suflarea ros-albastra astepta cu nerabdare primul meci in Ghencea. A plouat cu galeata, insa nu la meci ci inainte cu doua ore de inceperea meciului… spre norocul nostru.Am intrat pe stadion in timpul prezentarii lotului Stelist. Desi se anunta un spectacol cu surle si trambite, nu a parut unul foarte diferit sau imbunatatit fata de cel de anul trecut. Acelasi tur de stadion al fiecarui jucator intr-un Audi decapotabil, aceleasi comentarii ridicole ale crainicului, aceleasi artificii rasuflate si nelipsitele baloane ros-albastre. De data asta publicul mi s-a parut mai activ si mai dornic de a-i vedea pe baieti la lucru.

Iesirea romanistilor la incalzire a fost intampinata cu fluieraturi, dezaprobari si binenteles un scurt “roma merda” cantat atat de cei de la Sud cat si de unele grupuri din Peluza Nord. Cu fiecare minut stadionul se umplea din ce in ce mai mult, astfel incat in momentul cand arbitrul a fluierat inceperea partidei erau aproximativ 20.000 de spectatori platitori pe Ghencea ( numarul fiind afisat pe tabela de marcaj a stadionului ).

La inceputul partidei, la Peluza Nord s-a desfasurat o panza pe care era desenata harta Bucurestiului vopsita in rosu si albastru si undeva aproape de centru era desenat cartierul Tineretului. Mesajul era semnat de catre cei de la TK si se referea la aniversarea a 10 ani de infintare a grupului. Tot in Peluza Nord s-a afisat un mesaj de catre Roosters “08-09/Ne dorim/Furie, Iubire, Ambitie, Respect, Extaz”.

Desi partida era una fara miza, trebuie sa recunoastem ca de mult ne doream si asteptam un astfel de meci al Stelei. A fost un meci superb al ros-albastrilor in fata unui adversar care a intrat foarte relaxat si constient de valoarea sa pe teren si al carei dezinteres s-a dovedit fatal. Cand romanistii au constatat ca risca foarte mult sa se faca de ras, au incercat sa se adune si sa ia partida in serios, s-au observat nervi, crispare, exces de zel la interventiile unu la unu, insa era prea tarziu. A fost seara Stelei. O Stea pe care nu am mai vazut-o stralucind de foarte multa vreme atat de puternic precum sambata seara. Eu sper sa nu ne imbatam cu apa rece si sa continuam in aceeasi nota si meciurile in fata adversarilor din campionat, cei drept mult mai slab cotati ca valoare comparativ cu AS Roma, dar si cu mult mai determinati. Asadar in fata unei umbre a vicecampioanei Italiei, Steaua Bucuresti a invins cu un scor mai mult decat datator de sperante pentru sezonul ce va urma: 3-1.

Trecand la spectacolul din tribune si peluze, pot spune cu certitudine ca se putea si mai bine, dar in ansamblu a fost unul mediu spre bun. Tribuna a doua a fost mult mai putin activa ca de obicei. In principal nu s-a cantat aproape deloc la tribuna 2, la tribuna 1 sau 0, o apatie pe care nu am inteles-o avand in vedere spectacolul la care am asistat pe teren.

Peluza Nord a fost foarte activa din punct de vedere vocal. Au avut momente cand s-au auzit foarte tare desi eu ma aflam in partea opusa a stadionului. Din pacate atat la Nord cat si la Sud am remarcat o imputinare a numarului steagurilor de fluturat mari si mici si al steagurilor pe doua bete. Nu vreau sa spun numele celor care au avut sau care nu au avut steaguri la acest meci, dar sper ca pe viitor sa se acorde un mai mare interes acestui aspect. La Sud s-a cantat non-stop, nu am avut momente de odihna. Aproape toate cantecele din repertoriul sudist au fost cantate cu un devotament puternic si am incercat sa ne facem auziti pe tot parcursul meciului desi, se stie, numarul nostru este unul relativ mic. Binenteles nu a lipsit celebrul “Ce drog ciudat” cantat de doua ori impreuna cu cei de la Nord, sincronizarea fiind perfecta.

Pe gard la ambele peluze aceleasi steaguri, nu are rost sa le enumar aici. Nu a mai aparut nicio brigada noua ( slava domnului ). Probleme cu noua firma de paza de la stadion nu au fost. Oamenii lui Zmarandescu dovedindu-se mult mai cooperanti si mai educati decat cei de la precedenta firma care asigura paza in Ghencea. De remarcat ca in prima repriza, tot in dreptul celor de la TK au fost aprinse doua fumigene una rosie si una albastra, insa acest lucru nu s-a soldat cu niciun incident cu firma de paza sau cu jandarmeria, cel putin nu din cate stiu eu.

La sfarsit, binenteles ca dupa ce toti jucatorii au salutat Peluza Nord, doar o parte impreuna si cu Marius Lacatus, si-au adus aminte sa treaca si sa salute Sudul Stelist. Nu inteleg de ce aceasta atitudine din partea unora, dar aproape ca m-am obisnuit cu ideea. Lumea si-a indreptat atentia catre spectacolul de artificii organizat de conducerea Stelei pentru a intregi spectacolul. trebuie sa recunosc ca artificiile de la sfarsit au fost ceva mai putin rasuflate fata de cele de la inceputul meciului, dar pe mine unul nu m-au impresionat. Ce m-a impresionat sambata seara a fost in principal jocul Stelei si oarecum prestatia vocala din cele doua peluze.

Pe final nu pot sa spun decat ca atat eu cat si probabil toti stelistii suntem curiosi daca va fi liniste la echipa, daca jocul acesta bun nu este doar o intamplare, daca jucatorii nostri vor confirma si in campionat ca sunt in stare de asemenea spectacol cum a fost cel de sambata de pe Ghencea. Nu pot sa nu remarc o tendinta tot mai mare a grupurilor din Peluzele Steliste de a reduce arsenalul ultra’ la minim, o densitate tot mai mare de sepci in patratele, tricouri polo si adidasi cu crocodili pe ei ( ceea ce nu e neaparat un lucru rau ), precum si un plus mare la nivelul sonor. Sa ne indreptam oare cu pasi mici spre un alt stil? … Ramane de vazut.

Peluza Nord Steaua

Peluza Nord Steaua


Scurt istoric:


Acum 10 ani steliştii (consideram noi) au pus bazele fenomenului ultras organizat în România.
Totul a început în toamna anului 1995, când un grup de băieti s-a gândit că peluza Stelista trebuie schimbat ceva pentru a se ajunge la nivelul celor mai puternice “tifoserii”. De aici a apărut ideea formării unei grupări ultras din care să facă parte numai cei care simt într-adevar ceva pentru Steaua, cei care sunt dispusi să facă totul pentru echipă, pentru existenţa unei adevărate grupări ultras cum în România nu exista


în acel moment.
Trebuie menţionat că până în acel moment, în România nu a existat nici un grup organizat ci numai diverse denumiri date galeriilor sau diverse steaguri cu nume văzute afară. De asemena, in acele momente stelistii era stransi în jurul lui Jean Pavel, suporterii începuseră să fie prezenţi în număr considerabil atât acasă cât şi în deplasare, apăruseră primele cântece, primele fulare, incidentele, etc.
Pana la acea data nu consider ca se poate face un istoric al suporterilor. Aceasta exista de multi ani (in forma cat de cat organizata), atat la tribuna a doua cat si la Peluza a II-a (sud). Pana in anii 90 se faceau deplasari in numar destul de redus, prezenta acasa se reducea la un sector la tribuna a II-a. Nu exista notiunea de grup, organizare, etc.
Dupa 1990, probabil datorita accesului la informatie au inceput sa apara diverse steaguri de gard (care nu reprezentau insa grupuri), diverse fulare de la echipe de afara si chiar fulare/esarfe cu Steaua facute in numar restrans. Numarul celor care au inceput sa vina la meciuri in sectoarele galeriei a inceput sa creasca, au aparut celebrele « confeti », fumigene, etc.
In 1993 (15 august) la meciul dinamo-Steaua 0-3 s-a produs o ruptura intre liderul stelistilor (Marin Vlad) si viitor lider al acestora Jean Pavel. Acesta din urma, insotit de un grup relativ mic de suporteri a plecat in actuala Peluza Nord unde a pus bazele actualei galerii. Incetul cu incetul aici au inceput sa apara steaguri de gard, materiale cu specific ultras, torte, fumigene si nu in ultimul rand oameni care au inteles ca viata ultras este un mod de viata.
Primul pas făcut pentru viitorul peluzei steliste a fost unirea băieti despre care se ştia traiesc ptr Steaua, ei punându-ne de acord asupra problemelor peluzei si hotarand sa schimbe starea de fapt. Acea zi a rămas în istorie, 04.12.1995 rămânând ziua în care s-a ţinut prima lor sedinţă, ziua când a luat fiinţă, din multitudinea de nume care s-au vehiculat atunci, - ARMATA ULTRA’.
Încetul cu încetul cei din ARMATA ULTRA’. au început să îşi impună ideile în peluză, să atragă alături de ei multi suporteri care gândeau la fel, să formeze un grup temut şi invidiat. Ca număr de membri au reuşit să fie cu mult peste media altor grupări de la acea vreme. La meciurile importante de acasă se strângeau circa 100 de ultraşi, în deplasare mergând cam 50. De la înfiinţare, ARMATA ULTRA’ a fost prezentă în toate deplasările pe care Steaua le-a efectuat, atât în ţară cât şi în străinătate, pentru meciurile din Liga Campionilor. Cu acest prilej, au legat strânse prietenii cu adevărate grupări ultras, precum cele de la RED DEVILS Lodz şi FRENTE Atletico Madrid. De asemenea ei ţineau o strânsă legătură cu câteva dintre cele mai puternice grupări ultras din Europa: IRRIDUCIBILI Lazio, ULTRAS SUR Real Madrid, TESTE MATTE Napoli si BOIXOS NOIS Barcelona.
putere. Astfel ARMATA ULTRA’ a dispărut ca grup, rămânând doar un nume general al galeriei, au apărut grupuri ca Brigada XXL, Gruppo Apparte, Ultras, Titan Boys, Tineretului Korps, Insurgentii etc. Grupuri care au început să aibă o identitate proprie în peluză, grupuri care au făcut la rândul lor istorie.
Această mişcare nu a fost pe placul lui Jean Pavel, şi astfel au apărut primele modificări importante în peluză. Unii au ales să plece din Peluza Nord pentru a protesta faţă de îndepărtarea lui Marius Lăcătuş de la echipă, au apărut primele implicari ale conducerii, “cămătarii” şi astfel, incet, totul a început să scârţâie. Lumea a început să se duşmănească, au apărut “primele” date de conducere, bătăile între cei vechi şi multe neînţelegeri.
A fost momentul când galeria stelistă a fost la un pas de şcindare şi momentul în care Jean Pavel a fost schimbat. A fost tot odată un moment care a împins galeria înapoi, multă lume rămânând fidelă vechiului lider, neacceptândul pe noul lider. Perioada de acalmie s-a întins pe perioada unui campionat, timp în care galeria stelei a existat doar cu numele.
După această perioadă, cele mai reprezentative grupuri din peluză au hotărât să se întalnească pentru a hotărî soarta Peluzei Nord şi au stabilit să coordoneze împreună peluza, fiecare având anumite atribuţii, model care este urmat şi în ziua de astăzi.
O perioada importanta in viata galerie a fost in perioada 20001-2002 odata cu aparitia grupului ULTRAS (aparut din unirea grupurilor Ultras si brigada XXL). Acestia, alaturi de alte grupuri (ex. Vacarm) au reusit sa aduca un nou suflu peluzei, prin culoare, daruire si devotament. Multe grupuri aparute ulterior au urmat conduita adusa pe stadioane de cei din grupul ULTRAS. Pentru o perioada de timp, toti cei din Peluza Nord am crezut ca viitorul ne apartine.
Din pacate scandalurile, problemele, ura, invidia, etc nu au disparut din Peluza Nord. Au aparut multe grupuri, au disparut multe grupuri, multi au parasit stadionul, mare parte din cei considerati viitorul peluzei au parasit-o mutandu-se la Peluza a II-a. Principala problema de care ne-am lovit a fost “lupta generatiilor”. Cei tineri au venit cu o mentalitate noua, cu o idee de ansamblu schimbata, cu idei care nu au fost intotdeauna acceptate de cei cu state vechi in peluza. Primul pas in acest sens a fost facut de cei de la Vacarm. Incetul cu incetul cei din “valul tanar” au ales un alt mod de exprimare, de manifestare urmand exemplu acestora si au facut un grup puternic la Peluza Sud.
In clipa de fata Peluza Nord stelista trece printr-un etern gol negru, incearca sa isi gaseasca o identitate si, de ce sa nu o spunem, sa supravietuiasca.

Istorii ale peluzelor romanesti

Tifoseria romanesca are multi ani de istorie in spate. Si inainte de 1989 suporterii patimasi isi insoteau echipa in deplasari, tortele de acum erau in aceea vreme din ziare facute. Victoriile Stelei si ale lui Dinamo din cupele europene erau sarbatorite pe stadioanele peste care cazuse noaptea prin zeci de mii de torte, spectacolul era feeric.Deplasarile a unor galerii formate de mii de oameni era si inainte de 89, un fapt care se intampla destul de frecvent. Deplasarea a peste 4.000 de suporteri rapidisti la Ploiesti in 1967 pentru meciul care le-a adus titlul, sau a celor 3.000 de pitesteni la Bucuresti, in Stefan cel Mare in 1979 cand FC Arges a invins si a castigat cel de-al 2-lea tiltu si ultimul cucerit pana acum de pitesteni sunt cateva exemple. Dar aceste lucruri se intamplau si in seria B, in 1973, la meciul decisiv pentru calificare dintre Politehnica Timisoara si FC Bihor, oaspetii au fost sustinuti de peste 4.000 de suporteri.

De asemenea, forme de organizare ale suporterilor au aparut prin anii 70-80 au aparut prin mai multe orase.
Astfel, la Timisoara se constituise la Tribuna 2-a o galerie din care marea majoritate erau studenti organizati intr-o Asociatie care organiza deplasarile. Au aparut fulare, sepci in culorile echipei. Unul dintre primii lideri a fost Vaslie Marin, “Tiriac” care isi reaminteste de deplaraile din acele vremuri “Am avut avantajul ca detineam permis de gratuitate la transporturile pe CFR. Mergeam uneori si singur. Odata, am facut 22 de ore pana la Galati. Am trecut prin multe… Cel mai greu a fost odata, la Brasov, cand militienii au tot dat in noi cu bastoane cand Poli conducea cu 1-0. La 3-1 ne-au lasat in pace. Au spus ca daca pierdem putem canta! Ii determinam pe multi prieteni sa vina in deplasari. Odata, unul dintre ei, la un drum spre Pitesti, a cunoscut o fata. Ulterior, s-a insurat cu ea si mi-a multumit pentru ca l-am convins sa mearga in acel oras pentru a o vedea pe Poli!”.
La Cluj, suporterii s-au organizat intr-o Asociatie numita “Sepcile Rosii” dupa studentii de la Facultatea de medicina (patroana spirituala a clubului), care purtau in 1919 (anul infiintarii) sepci rosii.

Frumoasa “nebunie” a dragostei pentru echipa si culori plana si in acele vremuri, astfel e posibil ca inainte de un meci Craiova-Dinamo, 300 de olteni sa doarma noaptea pe teren ca sa prinda loc a doua zi, sau in dimineata semifinalei Cupei Campionilor Europeni Dinamo-Liverpool, cu 6 ore inainte de meci, sub o ploaie nebuna, cateva sute de suporteri sa impinga fortele de ordine care pazeau portile parcului 23 August pentru a intra in incinta, sau ca sute de rapidisti sa parcurga pe jos ruta Poliesti-Bucuresti sarbatorind primul titlu din istorie.

Pentru ca trecutul merita stiut si pentru ca prezentul conteaza si el, incepand de astazi va vom prezenta “Istorii ale peluzelor romanesti”, combinand trecutul cu prezentul, afland ce grupari au existat, care mai exista, care sunt ideile lor, numarul de membri, si multe altele. Consideram ca aceste lucuri trebuie sa fie cunoscute, pentru ca acest prezent va deveni la randul lui trecut, si generatiile urmatoare trebuie sa-si cunoasca trecutul.

INCEPUTURILE

Fenomenul Ultra’ in Romania, official, a pornit la finalul anului 1995, cand cativa pusti din galeria Stelei au decus sa se desparta de restul peluzai sis a isi formeze o grupa ultra’. Astfel au fost puse bazele primei factiuni oficiale din Romania. Baietii s-au asezat la Peluza Nord a stadionlui Ghencea si au format Armata Ultra’.

Rivalii de la Dinamo nu au intaziat si au raspuns in anul 1996 prin formarea gruparii Nuova Guradia care se gaseste si astazi la Peluza Nord a stadionului din Soseaua Steafan cel Mare, denumita si Peluza Catalin Haldan (dupa numele fotbalistului dinamovist decedat pe terenul de fotbal).

In 1997 suporterii Rapidului s-au mutat la Peluza Nord a stadionului Valentin Stanescu. Initial s-a numit Legione Granata dar cu timpul si-a schimbat denumirea in Legiunea Visinie.

Tot in 1997 fanii Universitatii Craiova s-au organizat la Peluza Sud a stadionului Ion Oblemenco.

Una din cele mai importante grupari din Romania s-a nascut la Timisoara cu numele Comando Viola Ultra’ Curva Sud. Ei au avut ca model ultrasii italieni si pe cei din Serbia (datorita distantei mici dintre Timisoara si Beograd). In sezonul 2002/2003 o echipa s-a mutat la Timisoara si a preluat numele de Politehnica. Acest lucru i-a determinat pe baietii de la CVUCS sa se intoarca.

In Cluj, suporterii Universitatii Cluj sunt singurii care conteaza. Chiar daca echipa lor a evoluat o vreme indelungata in esalonul second acestia au continuat sa isi sustina echipa. Gruparea Ultra’ se numeste Vecchia Guardia (din 1996).

In perioade variate alte grupari s-au facut simtita prezenta. La Farul Constanta s-a identificat un steag cu inscriptia “Ultras Farul” in 1992. In Arad vechea garda a suporterilor au infiintat in 1998 Red Fighters. In acelas an, la Ploiesti, Lupii Galbeni au devenit gruparea ultras a Petrolului, echipa locala.